Răspuns:
Stăteam în camera mea și priveam pe geamul acoperit de zăpadă. Ceaiul din mână mă încălzea mai ceva decât aragazul. Era un frig de crăpau pietrele. Țineam pe mine o bluză cu două straturi de blană și peste ea, paltonul mamei.
Fulgii strălucitori de nea nu încetau să cadă ușor, lin. Nu era niciun copil afară, ceea ce însemna că zăpada nu îi poate distra acum, fiind prea mare și multă. Plapuma albă se așternea iute în tot orașul, din ce zicea pe la meto. Unii oameni de la munte s-au oprit din condus și s-au adăpostit din cauza zăpezii pre grele. Toată lumea era prea speriată să iasă afară pe o asemenea vreme. . Eu nu. Mi-am luat jacheta preferată și am ieșit afară. Un adevărat paradis! Totul era acoperit de mantea albă de zăpadă. Copaciil erau parcă din zahăr, fără să li se mai vadă crengile. Am început să fac tumbe prin zăpada imaculată, să fac îngerași de zăpadă și oamenii din omătul gros.
Se anunță o zi tare interesantă.
Explicație:
Am făcut compunerea în jur de 170 cuvinte. Dacă în cerință nu este menționat alegerea unui titlu, nu este nevoie neapărat de el. Dacă vrei, poți să-i găsești un titlu. Poți să modifici ideile și să scrii ce simți.
