Răspuns :
Pauzele de la școală sunt scurte, așa că nu rămân decât foarte
rar în memoria unui elev. Eu m-am hotărât să scriu, aproape
în fiecare zi, cum au fost pauzele.
Azi, încercând să scriu, mi-am amintit de Sergiu, colegul meu
de drum, de școală și de bancă. Sergiu era trist.
Am primit laptele și pachetul de biscuiți, dar el, ca niciodată, le-a
pus în ghiozdan, iar apoi a ieșit în curtea școlii. L-am zărit pe geam,
undeva spre marginea terenului de sport, cum privea insistent câteva
firișoare de iarbă, ce se strecuraseră pe sub gard, brodând firav
asfaltul rece.
Mi-era greu să-l întreb ce s-a întâmplat, iar pe bancă rămăsese cartea
lui de mate. Era o cartea îngrijită, pentru că bunicul lui Sergiu ne-a
învățat, de când eram noi mai mici, să păstrăm cu mare atenție
cărțile de școală. Spre o margine a cărții am zărit o foaie de hârtie,
o pagină dictando, ce nu-și avea locul acolo. Am tras-o ușor, apoi
am citit: "03-12- 2021; Bunica e tot la spital. Bunicul e mai trist ca ieri"
Am așezat pagina, cu un gest tremurător, în cartea de mate, fără să
citesc mai departe.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile oferite v-au fost de folos. Pentru orice întrebări sau sprijin suplimentar, suntem aici pentru voi – nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag să reveniți și vă sugerăm să ne salvați în lista de site-uri preferate!