Răspuns:
Poetul aseamănă copilăria cu o păpădie pentru că aceasta este fragilă și pare că trece repede în timp. Precum puful păpădiilor, copilăria trece repede etapa timpului, dar rămâne mult timp în sufletul omului matur, asemenea pufului care rămâne un timp suspendat în aer și purtat de vânt. Totodată, imaginea fragilității dată de suflarea unei păpădii este asemănată copilăriei, care parcă s-a simțit ca o clipă pentru om, dar rămâne în suflet o viață întreagă.
