Izvoare istorice
„Nimeni nu poate fi ţesător de lână la Paris dacă nu
cumpără dreptul de a exercita meşteşugul de la rege.
Niciun țesător de lână, nici altcineva, nu poate și nu
trebuie să aibă atelier de țesut în interiorul Parisului
,
dacă nu ştie să lucreze cu mâna sa, dacă nu este fiu de
meșter. Fiecare țesător de lână din Paris poate avea în
casa sa două războaie de țesut mari şi unul mic. Fiecare
fiu de meșter țesător, atâta timp cât se află în grija
tatălui său și a mamei sale... poate să aibă două
războaie mari și unul mic în casa tatălui său, dacă știe
så facă meșteșugul cu propria mână. Fiecare țesător de
lână poate avea în casa sa un ucenic, nu mai mult.
Oricine este țesător în Paris, dacă are tarabă în hale
pentru a vinde pânza, în fiecare an, pentru fiecare
tarabă, este obligat să plătească regelui o taxă"
Etienne Boileau, Cărțile meseriilor.
Statutul țesătorilor din Paris, 1268
1. Menţionează două condiţii pentru ca un țesător
să-și poată practica meseria, în Paris, în sec. XIII.
2. Precizează modul în care se învăța meseria de
țesător, în Evul Mediu.
3. Calculează numărul maxim de războaie de ţesut
pe care le putea avea o familie de țesători, dacă
în acea familie existau doi fii care știau să practice
meșteșugul.
4. Exprimă o opinie, în 3-4 propoziţii
, cu privire la inter-
dicția de a deține un număr mai mare de războaie
de țesut. De ce crezi că exista această limitare?​