,,și plângea cu frunze teiu-nfiorat'' = personificare
Acesta personificare ,,și plângea cu frunze teiu-nfiorat'" , are rolul de a intensifica comuniunea omului(a eului liric)cu natura,care îi preia zubuciumul sufletesc.
Epitetul metaforic “pasul de mătasă” evidențiază admirația resimțită de către eul liric față de cea care “ca altădată n-a mai venit”. Vocea creatoare ilustrează fantasma unui pas fragil, fin, pasul persoanei care nu s-a mai intors. Așadar, este modelată o iubire neîmpărtășită, o poveste neterminată, un gând nostalgic pierdut printre norii de durere ai unui om care nu a reușit sa își construiască un final fericit.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile oferite v-au fost de folos. Pentru orice întrebări sau sprijin suplimentar, suntem aici pentru voi – nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag să reveniți și vă sugerăm să ne salvați în lista de site-uri preferate!
