Un porumbel càzut-a, din zbor, pe-o stâncà-n mare, Si-i mic de tot sàracul, de-abia a prins sa zboare!. Vin valuri mari si-n stâncà se lovesc, 'i lui i-e friCâ, Si trist si-ascunde capul, ridica Când stropi sàriti din valuri pe pene-i cad Si-l udâ, Dar piuitul jalnic nu-i nimeni sà-l audà!. Ci iatà-o porumbità cà-n zbor zorit soseste: E mama lui ce-l cata, plângând, de când lipseste. $i-i lângà el acuma si-l ciuguleste dulce Sà-i treacà spaima si-apoi sà meargà sa si-l culce. $i-ncet spre cuib acum zbura-vor împreunà - Sà-l incàlzeascà mama, sa adoarmà — Noapte bunà!... (Elena Farago, Un porumbel)
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile oferite v-au fost de folos. Pentru orice întrebări sau sprijin suplimentar, suntem aici pentru voi – nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag să reveniți și vă sugerăm să ne salvați în lista de site-uri preferate!
