Era un om bine făcut, puțin chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini. Când zâmbea, se arătau sub mustaţa tunsă scurt nişte dinți lungi, cu strungă mare la mijloc. Când ne învăța cum să spunem poeziile eroice, vorbea tare și înălța în sus brațul drept; când cântam în cor, lovea diapazonul de colțul catedrei, il ducea repe- de la urechea dreaptă şi, încruntând puțin din sprâncene, dădea ușor tonul: laaa! - iar băieții răspundeau într-un murmur subțire și aşteptau cu ochii ațintiți la mâna lui, care dintr-odată se înălța. Atunci izbucneau glasurile tinere, într-o revărsare caldă. Când trebuia câteodată, sâmbăta după-amiază, să ne citească din poveştile lui Creangă, ne privea întâi blând, cu un zâmbet liniştit, ținând cartea la piept, în dreptul inimii - şi în bănci se făcea o tăcere adâncă, ca într-o biserică. i nici nu-ti :selectați 10 verbe
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile oferite v-au fost de folos. Pentru orice întrebări sau sprijin suplimentar, suntem aici pentru voi – nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag să reveniți și vă sugerăm să ne salvați în lista de site-uri preferate!
