Adjectivul este o parte de vorbire flexibilă care arată însușirea unui obiect, însoțește și determină un substantiv. Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. (om frumos, oameni frumoși; mașină frumoasă, mașini frumoase)
În general locul adjectivului este după substantivul pe care îl însoțește (mașină frumoasă), dar poate sta și înaintea acestuia (frumoasa mașină). Poziționarea adjectivului înaintea substantivului determinat este frecvent întâlnită în operele literare, atunci când este urmărită accentuarea însușirilor unui anumit obiect (mândrul soare, dulce grai).
Adjectivul nu se desparte prin virgulă de substantivul determinat, indiferent de locul pe care îl ocupă față de substantiv. În cazurile în care un substantiv are mai multe adjective, adjectivele se despart prin virgulă dacă nu au cuvinte de legătură între ele sau sunt legate prin cuvintele dar, nici, însă.
