Răspuns:
Era o zi friguroasa de iarnă. Copiii de afara se jucau cu zăpadă proaspăt așternută. Câțiva copii se dădeau cu sania, alții se băteau cu zăpadă iar alții făceau oameni de zăpadă.
Din toți oamenii de zăpadă, acest omuleț era cel mai frumos! Avea un morcov copt în loc de nas, o căciula colorata și un fular de culoare roșie. In loc de ochii avea doi cărbuni iar în loc de mânuțe, avea desigur, doua crenguțe.
Insa omulețul era singur și trist, nu mai era niciun alt om de zăpadă alături asa ca acesta nu avea cu cine vorbi. Vorbea toată ziua cu pasarelele care mai treceau pe acolo și mai asculta glasul copiilor care se jucau. Era singur și trist.
Nu după mult timp, lângă el apare un alt omuleț de zăpadă, și acesta la fel de frumos! Cei doi s-au împrietenit foarte bine și au petrecut sărbătorile iernii împreună, fericiți!
