Răspuns:
Explicație:
Incipitul romanului este o confesiune, formulă artistică fundamentală a întregului roman, prin care protagonistul îşi aminteşte o întâmplare din copilărie, care a declanşat „aventura conştiinţei mele”. Membrii familiei, aşezaţi în jurul micii mese rotunde, aidoma celei din „scena cinei” care deschide romanul „Moromeţii”, îl privesc pe mezin cu dezaprobare, deoarece luase pâinea „mare şi rotundă” şi o ţinea strâns în braţe.
Reacţia tatălui i-a surprins pe toţi, dar forţa cuvintelor „Ia-o, mă, şi pe-asta!” şi gestul concomitent de a-i mai da încă o pâine l-au trezit pe protagonist la realitate, declanşându-i reflecţia ce va fundamenta filozofia de viaţă a viitorului scriitor: „aventurile vieţii noastre sunt ale conştiinţei, deşi viaţa ei adevărată nu e niciodată liberă de instincte şi nu o dată e neputincioasă în faţa lor, în rău, dar şi în bine”.
