Răspuns:Mergeam spre scoala si ma gandeam ce bine o duceau oamenii din antichitate care nu trebuiau sa mearga la scoala. Voiam sa o iau pe strada pe care mergeam deobicei dar brusc mi se rupse ghiozdanul. Pesemne din cauza greutatii. "Asa-i daca inveti mult!" mi-am zis imbufnat si am incercat sa il i-au in brate si sa merg cu el asa. Dar, am dat cu capul de un perete.Abia atunci am realizat ca ma aflam intr-o camera de pe vremuri impreuna cu o fiinta ciudata si un aparat si mai ciudat. Fiinta aceea dormea asa ca m-am grabit sa bat din palme spre a o trezi. Aparu o zana langa mine.
-Sa nu il trezesti pe Surubel! Pune-ti o dorinta adauga ea repede.
-Sa ma ajuti sa ies de aici. Si parca erau trei dorinte.
Ea disparu si in locul camerei aparu un atelier plin de unelte. Eram bucuros,iata in sfarsit ceva care sa ma ajute sa ies de aici. Caci acel aparat era Masina Timpului din cartea lui H. G. Wells si piticul era de fapt un surub in toata regula. Notoc ca sunt curios si inventiv. In cateva ore aveam reparata masina aceea dar mai trebuia sa ii pun ceva care sa o tina solida. Mi-am amintit de Surubel (care era un surub in toata regula) si incet ca sa nu il trezesc l-am fixat pe aparat.
În doua minute eram la casa. De fapt nu acasa. Ufffffff! Fir-ar! Eram la scoala. Dar acum nu imi mai parea atat de rau. Era mai bine acum decat in antichitate.
Sper ca iti place. L-am facut la repezeala
