Copiilor noştri o ducem, dar bea. Şi dacă-i vom pierde prin locuri pustii, vom face acasă mai mândri copii... Aşa, ridicat de pe şa, în văzduhuri, părea în văpaie un zeu torturat scăpând dintr-o turmă informă de duhuri în mână cu apa şi coiful furat. Dar el se întoarse deodată, şi-apoi comoara din coif le-o dădu înapoi. Atunci, călăreţii strigară în cete, şi stânci licărind repetară: – De-acum noi nu mai cunoaştem nici foame, nici sete şi nici oboseala de luptă sau drum. Şi du-ne, Stăpâne, de-acum unde vrei: cu tine noi nu suntem oameni, ci zei! din ce text e ?
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile oferite v-au fost de folos. Pentru orice întrebări sau sprijin suplimentar, suntem aici pentru voi – nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag să reveniți și vă sugerăm să ne salvați în lista de site-uri preferate!
