Explicație:
Stăteam liniștit pe bancă, într-un parc, așteptând ca mama să vină să mă ia și sa mergem acasă, când deodată un băiețel de lângă mine începe sa tipe și sa dea din picioare:
-Mamito! Vreau sa mângâi porumbelul! Vreau acum! Vreau porumbelul!
Mirat de dorința băiatului, mă întorc la el și ii spun:
-Nu ai sa reușești sa prinzi porumbelul, sa știi.
-Nu ți-am cerut opinia. Lasă-mă-n pace!
Mi-am desfăcut ciocolata pe care mi-o impachetase mama de dimineață și mi-am luat romanul, încercând sa ii ignor țipetele băiatului.
-Dă-mi ciucalata! Vreau ciucalata! Acum!
-Bine, dar promiți ca nu mai tipi după?
-Da, dă-mi ciucalata.
Ii dau jumatete din ciucalata mea, după care începu sa strige iar:
-Pai nu am avut o înțelegere,...?
Văzând ezitarea din vocea mea, îmi răspunde:
-Goe, eu sunt domnul Goe.
Am rămas șocat.. Asa e! Era Goe, Goe din opera pe care o studiam la școală..
