Din 1815, după înfrângerea lui Napoleon Bonaparte, situaţia politică din Germania, sub influenţa franceză, a început să se degradeze.
Popoarele au început să aibă constituţii liberale, dar influenţa reacţionară a lui Metternich şi după Congresul de la Viena, acestea şi-au pierdut drepturile obținute.
Cancelarul austriac Klemens Metternich (1773-1859) a dus o politică împotriva progresului de teama declanşării de reacţii împotriva integrității Imperiului Hasburgic.
De-a lungul anilor, opoziţia burgheză şi-a formulat un program de revendicări, printre care: reforma constituţională, acordarea libertăţilor cetăţeneşti, desfiinţarea cenzurii și încurajarea activităţii industriale.
Mişcarea revoluţionară a fost declanşată în Italia la 12 ianuarie 1848, pentru eliberarea teritoriilor din nordul Italiei, aflate sub stăpânirea habsburgică.
Cancelarul austriac Klemens Metternich era pregătit să intervină, însă a fost împiedicat de izbucnirea revoluţiei din Paris, urmată de revoluţia vieneză şi de începerea dezintegrării imperiului habsburgic.
