Citește cu atenție textul de mai jos:
,,Zile de-a rândul se purtă război mare prin văzduh până ce birui primăvara. Norii grei și întunecați fură alungați spre miazănoapte de vântul de la miazăzi și, într-o zi-două, cerul rămase curat ca lacrima, de-a dragul să se plimbe, pe drumul lui, soarele cel tânăr, vărsându-și argintul peste lume.
(…) Într-o bună dimineață, Anicuța rămase încremenită când deschise portița grădinii: văzu un covor nesfârșit de floricele galbene, una într-alta, încât abia încăpeau.
Floricelele păreau că i-au furat ochii, și copila nu mai putu face niciun pas: privea întins covorul de bănuței galbeni, ba parcă de luminițe - și încet-încet i se însenină toată fața, cât părea că o sărută soarele de deasupra.
Într-un târziu bătu din palme și năvăli în curte:
- Nicule! Nicule! Ni-cu-le! începu să strige tot mai ascuțit și mai întărâtată. Unde-o fi frate-său de nu o aude? Nicule! (…)
- Ce-i cu tine, Anicuța? Ce strigi așa?
- Haida! Haida repede! (…)
Nicu înălță din umeri ca un om mare care nu pricepe stăruința unui copil și ieși în curte. Anicuța fugi la el, îl prinse de mână și începu să-l tragă întins către portița grădinii.
Copila deschise ușa și întinse liber brațul. Parcă erau și mai dese floricelele galbene. Nicu rămase și el mut o vreme. Îl luă cu un fel de amețeală, apoi simți cum se încălzește.
-Da! A înflorit păpădia, șopti el parcă oftând ușor.
- Ce-a înflorit? îl întrebă copila.
- Păpădia, nu vezi?
- Ce-i aia păpădia?
- Păi, floricelele astea, așa se cheamă. Tu nu știai? (…) (Ion Agârbiceanu, Păpădia)

Rezumatul va rog