Este cartea mea preferata!!!
Ada era o fetita cu o mică problema.... era oloagă și nu putea merge. Avea un fraților ,dar nu avea tata,deoarece acesta a murit! Mama lor muncea mult ,dar nu muncea pentru ei,de aceea nu prea mâncau .... Mama o ținea pe Ada închisă in micul apartament de o cera,și nu ii îngăduia sa iasă pentru ca ii era Rușine cu ea. Amândoi duceau o viața in chinuri cu mama lor,deoarece ea nu ii iubea,și ii bătea tot timpul....
A venit războiul,iar cei doi au fugit de acasă împreuna pentru a-și găsi un cămin nou,care sa ii aprere de bombe... Nimeni nu i a vrut,și așa ca au rămas ultimi fără adăpost! Polițista i a luat și i a dus la Susan, o doamna din oraș,care la început nici ea nu i a vrut,dar apoi, a devenit ca mama pe care nu au avut o! Le dădea 3 mese consistente pe zi,le spală hainele și le cumpara unele noua,sa făceau baie in fiecare seara!
Ada a și învățat sa călărească , și și a făcut o prietena ,și calul și ea au devenit de nedespărțit! A primit cârje,și un control medical care zice i se poate repara piciorul, a învățat pana sa și scrie!!!
Dar intr o zi,mama lor a venit, și i a luat deoarece era prea scump sa ii țină acolo! I a luat,și coșmarul a reînceput !! Au venit Bombele! Trebuia sa se adăpostească ! Dar nu mai avea cârje sau pantofi așa ca nu au ajuns la timp! Cineva i a luat cu ei! După bombe, au ajuns din nou la susan,și mama lor nu i a mai luat nici o data!!!
