RĂ! HAIDETI SĂ RECAPITULĂM! Sticletele Labis „A fost odată o iarnă grozavă. Viforniţa astupase cu nea văile și clădise pe alocuri munți albi. În toate casele din sat, copiii priveau pe ferestruici şi se minunau de atâta zahăr. Păsările se strânseseră înfricoşate sub streaşina bisericii, la sfat. Veniseră acolo toate neamurile de zburătoare şi se văitau că îngheață. După un timp, Pajura, împărăteasa cea bătrână, a grăit: - Alt chip nu este! Să furăm puţin foc din cer. - Foarte bine! ţipă neamul păsăresc. Fără îndoială, răspunse împărăteasa. Rămâne de văzut cine se duce să aducă un grăunte de foc. -. Corbul zise că e bătrân. Cintezul se scuză că nu ştie decât să cânte. Păsările mari credeau că e datoria celor mărunte și sprintene. Mă duc eu! îndrăzni să vor- bească Sticletele, cel mai mic și mai neînsemnat din tot neamul. Zbură hotărât până în vârtejul soarelui. Orbit, cu penele arse, abia, suflând, se întoarse cu o rază caldă. (după Mihail Sadoveanu)
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile oferite v-au fost de folos. Pentru orice întrebări sau sprijin suplimentar, suntem aici pentru voi – nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag să reveniți și vă sugerăm să ne salvați în lista de site-uri preferate!
