Alt final "La conac", I.L. Caragiale
Către seară, tânărul se uită încă o dată în urma lui, întoarse buiestrașul și reporni spre conac, unde fata frumoasa, înaltă, îl aștepta.
Soarele, nu se hotărî să plece din păduricea de mesteacăni, plină de păsărele ce cântau vesele, primăvăratec, fiecare zburînd nu departe de cuibul lor.
Explicație
Sfârșitul "La conac" de I.L. Caragiale
"......."Ajungând la cotul dealului, unde apucă drumul spre Poenița, buiestrașul gâfâind își potolește puțin mersul la urcuș.
Soarele, scăpătând la apus, se uită îndărăt cu stăruință caldă la păduriștea de mesteacăni, unde atâtea pasări ale primăverii se cheamă, se-ntreabă și-și răspund, se-ngână și se-ntrec în fel de glasuri, întorcându-se fiecare pe la cuibul său."
